miercuri, 24 februarie 2016

Bunicuta Gemma si motanul Pindy

Bunicuta Gemma si motanul Pindy

 de Mihaela Ioana



A fost odata ca niciodata, au fost doua surori. Locuiau intr-un oras nici mare, dar nici mic, se duceau la o scoala din cartierul lor, iar in timpul liber s-ar fi jucat cat era ziua de lunga. Ele chiar preferau sa se joace mult pe afara, spre deosebire de ceilalti copii de varsta lor care nu se dezlipeau de tablete, calculatoare sau jocuri video.
Fetitele, pe numele lor Irma si Vivien se jucau in curtea lor unde aveau caluti de lemn, leagana si multe mingi. Pentru ele copilaria avea sens cand se vedeau afara la joaca si se simteau de parca toata lumea era  a lor. Irma si Vivien stiau de la parintii lor ca nu trebuie sa plece de langa casa si in nici un caz sa iasa din curte singure, neinsotite de adulti. Intruna din zile, sa fi fost o zi frumoasa de toamna, fetitele se jucau bucuroase prin covorul de frunze din gradina lor. se jucau cu o minge mare si frumos colorata, radeau si se zbenguiau dupa pofta inimii. Cumva, mingea lor preferata sari la un moment dat peste gardul din psatele gradinii. Fetitele se orpira din joaca si se sfatuira cum sa recupereze mingea. Mama lor era ocupata in casa iar tatal lor nu se intorsese inca acasa. Ele hotarara ca pentru cativa pasi in afara curtii lor, nu era cazul sa o deranjeze pe mama lor. Zis si facut. Iesira pe portita din spatele gradinii si zarira mingea care era destul de departe de curte. Plecara in directia ei, dar mingea parca se indeparta si mai mult.

Tot urmarind mingea cea jucausa, ajunsera langa un palc de copacei, iar in spatele lor zarira o casuta cocheta si primitoare, cu o gradina plina de flori de toamna, care mai de care frumos colorata. Mingea cea jucausa se oprise nicaieri altundeva decat in dreptul usii de la intrare. Irma si Vivien se bucurara ca in sfarsit mingea se oprise si acum puteau sa o recupereze. Alergara vesele pe aleea cu floricele, ajunsera la minge si cand sa o ia tocmai in acel moment usa de la casuta cocheta se deschise. In prag aparu o bunicuta, micuta de statura, cu niste ochelari pe nas si cu un motan pistruiat in brate. Auzise zgomot de-afara si iesise sa vada ce se intampla. Se minuna tare cand le vazu pe cele doua fetite si le invita inauntru. La inceput fetitele se codira, erau invatate sa nu vorbeasca cu oameni straini, dar atrase de figura pasnica a bunicutei si de mirosul de prajiturele din casa, pana la urma intrara.


"Ce cautati voi fetitelor pana aici? V-ati ratacit? intreba bunicuta, in timp ce le pregatea niste ceai cu miere si punea prajiturele pe o masuta.
"Nu stim daca ne-am ratacit. Noi am venit dupa minge, nu stim unde suntem," raspunsera Irma si Vivien.
"Cum va cheama fetelor?"intreba bunicuta.
"Eu sunt Irma si ea este sora mea mai mica Vivien. Tu cine esti?" intreba la randul ei Irma.
"Eu sunt Gemma. M-am mutat de curand in aceasta casuta impreuna cu motanul meu pistruiat pe care-l cheama Pindy" raspunse si bunicuta.
Pindy, parca stiind ca se vorbeste despre el, sari pe rand in brate la fetite ca si cum le-ar fi spus ca este bucuros de cunostinta. Fetele si bunicuta Gemma mai statura de vorba la un ceai si la prajiturele si hotarara ca e timpul sa mearga acasa. Multumira pentru tratatie, luara mingea si cerura voie sa mai vina in vizita si alta data.
"Sunteti oricand binevenite, eu si Pindy ne vom bucura de compania voastra", spuse bunicuta Gemma, conducandu-le pe fete pana dupa palcul de copaci de unde se vedea, nu foarte departe, casa fetelor.

In saptamanile care urmara, surorile isi faceau aproape in fiecare zi timp sa treaca pe la bunicuta, sa manance prajiturele, sa bea ceaiul acela grozav si sa joace cu Pindy, care era foarte bucuros de noii parteneri de joaca.

Bunicuta incepu sa le tricoteze sosetute fetelor, spunandu-le ca le vor tine de cald in zilele din ce in ce mai friguroase. In timp ce le tricota sosete, fulare sau caciulite, bunicuta Gemma le spunea si povesti despre copaci, despre paduri, despre toate animalele din paduri, despre fluturi si despre orice vietuitoare. Fetele ascultau foarte atente si mirate ca o bunicuta care nu avea calculator sau tableta stia atatea lucruri si putea sa spuna atatea povesti. Bunicuta Gemma zambea si impletea sosetute, fulare, caciulite si odata cu firul acela parca impletea si povestile.
   
Fetele incepura sa poarte la scoala lucrusoarele impletite de bunicuta. Colegii lor de la scoala le-au intrebat pe fete de unde aveau ele asa caciulite si fulare viu colorate si foarte diferite de ce purtau ei. Li se parea ca aratau ca in cartile de povesti, asa erau de frumoase! Surorile au ras si le-au copiilor ca aceste caciulite si fulare chiar erau din povesti, erau tricotate de bunicuta Gemma o data cu povestile de la gura sobei si impletite si cu mirosul de prajituri grozave facute de bunicuta. Copiii erau neinrezatori. Ce mai poveste! Cum sa crezi asa ceva?
Intruna din vizitele fetelor la bunicuta, ele o intrebara daca mai puteau veni si cu alti copii, sa le tricoteze si lor hainute si sa auda povesti. Bunicuta zambi si isi dadu acordul ca si alti copii sa vina in vizita.
Usor, usor casa bunicutei se umplu vazand cu ochii, de copii veseli, imbujorati, pusi pe sotii, care veneau acolo si descopereau gustul prajiturelelor si al povestilor de la gura sobei.
Dupa un timp nici nu-si mai aminteau de tablete, de jocurile video sau de calculatoare. Radeau, se jucau, se bucurau de povestile bunicutei, se jucau cu motanul Pindy care nu se mai satura de atata rasfat si bagat in seama. Pe nesimtite, timpul trecea si se apropiau sarbatorile de iarna, cu serbarile de la scoala si cu bucuria Craciunului.

La scoala, copiii erau mult mai veseli, se jucau mai mult, povesteau si radeau in pauze si inventau jocuri noi. De serbarea de iarna se ocupa o profesoara, care in fiecare an pregatea cate o piesa si invita toti parintii si copiii la serbare. Anul acesta insa, profesoara suferi un mic accident, medicii ii pusesera piciorul in ghips si nu mai avea cum sa organizeze spectacolul si piesa pentru serbare. Copiii, care de-acum stiau multe povesti si chiar s-ar fi bucurat sa joace in piesa, au fost foarte descumpaniti de aceasta veste. Irma si Vivien venira insa cu o idee minunata!. Vorbira toti intre ei sa o roage pe bunicuta Gemma sa-i ajute sa puna in scena o piesa pentru serbare.
Bunicuta le-a spus la inceput ca nu sta in puterile ei sa faca asa ceva, dar la staruintele si rugamintile copiilor si de dragul lor ceda si promise ca-i ajuta. De pe-acum toti copiii purtau cate o caciulita, fular sau sosetute tricotate de bunicuta si cand le imbracau se simteau ca si personajele din povestile bunicutei, cand un copac falnic, cand bufnita cea inteleapta, cand o veverita zglobie, cand cumatra vulpe cea roscovana si sireata sau, ursul cel pofticios, lupul cel singuratic sau iepurele urecheat. Nici nu fu greu pentru bunicuta sa-i faca sa intre in pielea personajelor, ca ei deja erau plini de povestile ei si se distrau inchipuindu-se in toate aceste roluri.

Veni si ziua serbarii, parintii se stransera in sala cea mare din scoala, nestiind ce surpriza le pregatisera copiii. Si spectacolul incepu. Copiii isi spuneau rolurile cu atata pasiune si imitau toate vietuitoarele din povesti cu atata haz ca in sala era o veselie de nedescris. Copiii pe scena se distrau grozav, iar parintii in sala se amuzau cat de simpatici si haiosi puteau fi copiii lor. La finalul piesei copiii au adus-o pe scena pe bunicuta Gemma si au prezentat-o parintilor si le-au spus tot ce facuse pentru ei. Emotionata, bunicuta ii imbratisa pe rand pe toti copiii si le multumea pentru acest moment. Parintii traiau si ei aceleasi emotii si nu intelegeau cum o bunicuta adusese atata bucurie si facuse atatea lucruri grozave pentru copiii lor.

In seara de ajun, Irma si Vivien venira impreuna cu parintii lor la casuta bunicutei, sa petreaca impreuna unul din multele Ajunuri de acum incolo si sa inteleaga si de ce se simteau ele atat de bine in casuta bunicutei. Bineinteles ca aromele prajiturelelor treceau dincolo de peretii casei si daca nu vedeai casuta, te luai dupa mirosul imbietor.
Si dintr-o bunicuta singura, care il avea doar pe motanul cel pistruiat, peste noapte deveni cea mai iubita si dorita bunicuta din acel oras.



Si-am incalecat pe-o duda
Si v-am spus povestea buna!
Si-am incalecat pe-o lopata

Si v-am spus povestea toata!