marți, 5 ianuarie 2016

URSUL MUZU SI PUIUL DE CAPRIOARA

de Mihaela Ioana

        A fost odata ca niciodata, a fost un urs mare si ursuz. Despre acest urs nu-si aducea nimeni aminte vreodata sa-l fi vazut zambind sau vesel si nicidecum sa vorbeasca frumos cu cineva. Toate vietuitoarele padurii, de la cumatra vulpe la veveritele roscovane, se cam fereau din calea lui, nu ca le-ar fi facut rau, dar le strica toata dispozitia sau veselia. Cumatra vulpe, care era din cale afara de vorbareata si ii placea sa turuie ziua intreaga, povestea suratelor ei ca niciodata nu reusise sa scoata de la ursul cu pricina decat mormaituri, indiferent ce i-ar fi povestit sau spus, nu participa niciodata la discutie. Lupii stiau si ei acelasi lucru despre urs si pentru ca nu vorbea cu nimeni, nici nu stiau cum il cheama. Asa ca, intr-o zi, ursul cel mofluz se pomeni cu o porecla, Muzu si de atunci, asa ii ramase numele. Veveritele cele roscovane si puse mai tot timpul pe sotii si glume, incercasera si ele in fel si chip sa vorbeasca cu Muzu, ii aduceau ghinde si alune, faceau salturi si galagie prin fata lui, dar nici ele nu aveau mai mult succes.
Zilele treceau si viata in padure se derula aproape la fel in fiecare zi. Dar, intr-o buna zi, in padure, aparu pe neasteptate un pui de caprioara. Era singura, caci se ratacise de mama ei si nu mai reusise sa o gaseasca. Padurea aceasta nu ii era cunoscuta. Caprioara nu era foarte mica, se putea hrani singura, dar pana atunci nu mai fusese despartita de mama ei. Primul pe care-l intalni in padure se intampla sa fie ursul Muzu.
"Buna ziua", dadu binete caprioara pe numele ei Ochi Catifelati.
Muzu se opri pentru o clipa din mersul lui leganat si se uita la Ochi Catifelati. Nu-i raspunse nici macar cu un mormait si dadu sa plece mai departe. Caprioara ii sari insa in fata si incerca din nou.
"Buna ziua, eu sunt Ochi Catifelati si m-am ratacit de mama mea. Te rog ajuta-ma si spune-mi unde sunt, poate stiu sa ma intorc in padurea din care am plecat", glasui ea.
Muzu se opri din nou, dar de data asta scoase si un mormait gutural, scutura bine din cap si schimba de drum, poate, poate o scapa de insistentele caprioarei.
Ochi Catifelati nu-i mai sari in fata de data asta, hotara sa mearga alaturi de el. Mai trecu o vreme si se lasa seara. Muzu isi cauta un culcus langa niste copaci mai mari si se pregati de somn. Nu mica ii fu mirarea ca puiul de caprioara isi cauta culcus cat mai aproape de el. Muzu nu avea de unde sa stie ca ea nu mai dormise singura pana atunci si era obisnuita sa adoarma fara griji langa mama ei. O lasa in pace si adormi cu gandul ca a doua zi puiul va pleca de langa el. Cand se trezi a doua zi, o gasi pe Ochi Catifelati cuibarita langa el, cautand caldura. Muzu se scutura dintr-o data si trase un mormait fioros, vrand s-o sperie pe Ochi Catifelati si sa plece de acolo. Dar puiul nu se sperie defel.
"Buna dimineata, spuse ea vesela, multumesc bunule urs ca ai avut grija de mine peste noapte si m-ai lasat sa dorm langa tine."
Muzu, care se pregatea pentru un alt mormait, ramase nemiscat, surprins peste masura de multumirile puiului. El nu facuse nimic, de ce i-ar fi multumit cineva?
"Bunule urs, poate astazi ma juti sa gasesc drumul spre casa, spre padurea din care m-am ratacit, continua Ochi Catifelati."
Muzu, inca mirat de insistentele puiului de caprioara, parea ca incearca sa rosteasca niste cuvinte. Nu ii iesi nimic inteligibil din primele incercari, asa ca se lasa pagubas, mormai din nou si intoarse spatele caprioarei. In acel moment, Ochi Catifelati ii tinu calea dintr-un salt si cu ochii inlacrimati si calzi il ruga din nou:
"Bunule urs, te rog ajuta-ma sa-mi gasesc calea prin aceasta padure, te rog ajuta-ma sa-mi gasesc mama!"
Muzu dadu sa schimbe din nou de drum, dar, intr-o clipa, apuca sa-i vada ochisorii inlacrimati si, dintr-o data, suspinele puiului ajunsera direct in inima lui impietrita. Si atunci isi aduse aminte! Parca era aievea totul. El era mic, se juca fara griji si nestingherit langa tatal lui. Se urca in spinarea lui, se agata de blana, cobora ca pe un tobogan pe spatele tatalui, il apuca de urechi si il tragea in toate partile. Tatal, un urs intelept si iubitor, accepta toata joaca puiului, cu multa rabdare. Intr-un astfel de moment fericit si pentru Muzu cel mic si pentru tatal lui, un copac mare, traznit si subred de la ultima furtuna, cazu peste ei cu un zgomot asuzitor. In ultima clipa tatal urs reusi sa se scuture de pui si sa-l arunce cat mai departe de el. Muzu pui nu intelese atunci nimic din ceea ce se intamplase. Statu o vreme langa copac incercand sa se joace cu tatal lui. Doar ca acesta nu mai putea sa se joace, murise salvandu-si puiul. Din acea zi, Muzu pribegii multa vreme si inchise in sufletul lui tot ceea ce simtise pana atunci.
Muzu cel adult se scutura acum din toata fiinta lui si reusi sa vorbeasca:
"Imi pare rau, spuse el, am sa te ajut sa-ti gasesti mama."
Orice vietate din aceea padure ar fi incremenit la asa o surpriza, Muzu vorbise pentru prima data! Muzu ajuta pe cineva! Era de neinchipuit asa ceva dar, cu toate astea, se intampla aievea. Dar Ochi Catifelati nu se mira, se apropie incet de Muzu si cauta o mangaiere de la el. Si chiar o primi.
Muzu isi tinu promisiunea si avu grija de Ochi Catifelati pana aceasta isi gasi mama. Mama puiului fu nebuna de fericire cand o regasi pe Ochi Catifelati si nu stia in ce fel, sau cum ar putea vreodata sa-i multumeasca lui Muzu pentru tot ce facuse.
"Eu ii multumesc lui Ochi Catifelati, spuse Muzu vizibil emotionat, datorita ei pot vorbi acum si pot simti. Ea mi-a redat mie pofta de viata!"
Ochi Catifelati si mama ei nu l-au mai lasat pe Muzu sa se intoarca in padurea lui, l-au convins sa ramana impreuna si sa se bucure de prietenia lor.

Si-am incalecat pe-o aluna
Si am spus povestea struna.
Si cand Muzu s-a schimbat
Padurea toata s-a bucurat!
Si cand Muzu a vorbit,
Padurea toata a vuit!

2 comentarii:

  1. Deci, fiecare dintre noi putem avea o măsură de afecțiune și sensibilitate. Trebuie doar să întâlnim persoana potrivită ptr a o dezvalui la..lumină. :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, este o varianta/perspectiva si alta varianta ar fi ca atunci cand esti pregatit, sau cand e momentul, vine persoana potrivita la tine ;)
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere